La o vorbă cu prietenii

В България хората минават на ти доста бързо. Колегите в един офис обикновено си говорят на ти още от първия ден, дори ако между тях има разлика във възрастта. Младите хора почти винаги си говорят на ти — в кафенето, във фитнеса, в университета. А между приятели и роднини вие звучи странно и студено. Но има ситуации, в които вие е задължително. Когато говорим с непознат по-възрастен човек, с лекар, с учител или със служител в институция, използваме вие. Ако кажете „ти“ на възрастна жена в автобуса, тя може да се обиди. Кой предлага да минем на ти? Обикновено по-възрастният или този, който е по-високо в йерархията. Той може да каже: „Да минем на ти?“ или просто „Може на ти.“ Тогава е учтиво да се съгласите. Интересно е, че в магазина и в кафенето продавачите често казват ти на млади клиенти. Това не е грубо — просто звучи по-приятелски. Ако не сте сигурни, започнете с вие. Никой няма да се обиди, че сте прекалено учтиви.

În Bulgaria oamenii trec destul de repede la „⁠ти⁠”. Colegii de birou își spun de obicei „⁠ти⁠” din prima zi, chiar dacă există o diferență de vârstă. Tinerii își spun aproape întotdeauna „⁠ти⁠” — la cafenea, la sală, la facultate. Iar între prieteni și rude „⁠вие⁠” sună ciudat și rece. Dar sunt situații în care „⁠вие⁠” e obligatoriu. Când vorbim cu un necunoscut mai în vârstă, cu un medic, un profesor sau un funcționar de la o instituție, folosim „⁠вие⁠”. Dacă îi spui „⁠ти⁠” unei doamne în vârstă în autobuz, s-ar putea să se supere. Cine propune trecerea la „⁠ти⁠”? De obicei cel mai în vârstă sau cel aflat mai sus în ierarhie. Poate spune: „⁠Trecem la «ти⁠”?» sau pur și simplu „⁠Poți să-mi spui «ти⁠”.» Atunci e politicos să accepți. Interesant e că în magazine și cafenele personalul le spune adesea „⁠ти⁠” clienților tineri. Nu e nepoliticos — doar sună mai prietenos. Dacă nu ești sigur, începe cu „⁠вие⁠”. Nimeni nu se va supăra că ai fost prea politicos.