Pictură și expoziții

В неделя с приятелката ми Вера отидохме в Националната галерия. Там от няколко месеца е подредена изложба с творби на български художници от двадесети век. В първата зала има портрети и пейзажи. Много ми харесаха картините на Владимир Димитров – Майстора. Той рисува селски хора, жътва и плодове с ярки, топли цветове. Някои от портретите са нарисувани преди повече от сто години, но изглеждат съвсем съвременни. Във втората зала са изложени абстрактни творби. Вера ги хареса, а аз дълго гледах едно голямо платно и не разбрах какво изобразява. Екскурзоводката ни обясни, че художникът не рисува предмети, а чувства. След това картината ми се стори по-интересна. В последната зала има скулптури от камък и дърво. До всяка творба има малък надпис с името на автора и годината. Пипането е забранено, но снимането без светкавица е разрешено. Накрая пихме кафе в двора на галерията и спорихме коя творба е най-хубава. Така и не се съгласихме, но решихме след месец да отидем пак.

Duminică am fost cu prietena mea Vera la Galeria Națională. De câteva luni acolo e o expoziție cu lucrări ale artiștilor bulgari din secolul al XX-lea. În prima sală sunt portrete și peisaje. Mi-au plăcut foarte mult tablourile lui Vladimir Dimitrov – Maestrul. El pictează țărani, seceriș și fructe în culori vii și calde. Unele portrete au fost pictate acum mai bine de o sută de ani, dar arată complet moderne. În a doua sală sunt lucrări abstracte. Verei i-au plăcut, dar eu m-am uitat mult timp la o pânză mare și n-am înțeles ce reprezintă. Ghidul ne-a explicat că artistul pictează sentimente, nu obiecte. După asta tabloul mi s-a părut mai interesant. În ultima sală sunt sculpturi din piatră și lemn. Lângă fiecare lucrare e o etichetă mică cu numele artistului și anul. E interzis să atingi, dar e permis să faci poze fără bliț. La final am băut o cafea în curtea galeriei și ne-am certat care lucrare e cea mai frumoasă. N-am căzut de acord, dar am hotărât să mergem din nou peste o lună.