Obiceiuri și motivație

Борис живее в Пловдив и учи български след работа. През януари си обеща да чете по един час всяка вечер. Купи си красива тетрадка за осем евро и написа на първата страница: „Без пропуски!“ През първите дни имаше много мотивация, но скоро се появиха вечерни смени и неочаквани ангажименти. След два пропуснати дни той скри тетрадката в шкафа. В неделя разказа на приятелката си Ана, че няма самодисциплина. Тя не му предложи ново приложение. Попита го кога в деня му има десет спокойни минути. Оказа се, че след закуска обикновено чака кафето си да изстине. „На твое място бих опитала тогава“, каза Ана. Борис промени целта си. Започна да чете по две страници сутрин и да отбелязва всяка среща с книгата с точка в тетрадката. В един четвъртък отново пропусна, защото излезе по-рано. Този път обаче не се отказа. В петък продължи от същата страница, без да наваксва целия пропуснат час. След месец той още не беше завършил книгата. Но разбираше повече и вече не свързваше четенето само с угризения. Тетрадката му показваше усилията, а не идеална редица от дни.

Boris locuiește la Plovdiv și studiază limba bulgară după muncă. În ianuarie și-a promis că va citi timp de o oră în fiecare seară. A cumpărat un caiet frumos cu opt euro și a scris pe prima pagină: „⁠Fără zile ratate!⁠” La început a avut destulă motivație, dar în curând au apărut ture de seară și angajamente neașteptate. După ce a lipsit două zile, a ascuns caietul în dulap. ODuminică i-a spus prietenei sale Ana că îi lipsește autodisciplina. Ea nu a sugerat o nouă aplicație. A întrebat ea când a avut zece minute de liniște în ziua lui. S-a dovedit că după micul dejun aștepta de obicei să-și răcească cafeaua. „⁠În locul tău aș încerca atunci⁠”, a spus Ana. Boris și-a schimbat obiectivul. A început să citească două pagini dimineața și a marcat fiecare întâlnire cu cartea lui cu un punct în caiet. Într-o joi a ratat din nou o zi pentru că a plecat mai devreme. De data aceasta, însă, nu a cedat. Vineri a continuat de pe aceeași pagină fără a recupera toată ora ratată. Adupă o lună încă nu terminase cartea. Dar a înțeles mai mult și nu a mai asociat lectura doar cu durerile de conștiință. Caietul lui arăta eforturile lui mai degrabă decât o succesiune perfectă de zile.