Texte vechi bulgare: citire cu traducere

Осъвременен превод на краткия откъс: „Защото словото му беше властно.“ Това е част от изречение, а не целият стих. Старобългарският запис е посочен в източника. Той е кирилска транскрипция на глаголически паметник. Следователно видимите букви в изданието и буквите в ръкописа не бива да се смесват. Преводът е съвременен; той не се представя като възстановен средновековен изговор. Първо разпознай „бѣ“ като стара глаголна форма. После забележи, че съчетанието със значение на власт не е предадено буквално. Преводът използва прилагателно. Така става видима разликата между разчитане, тълкуване и избор на естествен съвременен израз. И в съвременния текст словото е подлог, а не лицето, за което се говори. Местоименната форма от оригинала е предадена с „му“. За да обясниш защо, разгледай връзката ѝ със съществителното, а не търси механична замяна на букви. Ако запазиш всяка стара дума, но промениш само знаците, няма непременно да получиш съвременен превод. Накрая сравни две възможности: „словото му беше властно“ и „говореше с власт“. Второто е по-свободно преразказване: сменя подлога и пренасочва вниманието към говорещия. То може да помогне при обяснение, но не е същото редакторско решение. Отбележиш ли разликата, вече не смесваш превод, осъвременяване и коментар.

Traducerea bulgară modernă a scurtului fragment: „⁠Pentru că cuvântul său a purtat autoritate.⁠” Acesta este parte a unei propoziții, nu întregul vers. Formularea bulgară veche este dată în sursă. Este o transcriere în chirilic a unui manuscris glagolitic. Literele vizibile în ediție trebuie așadar distinse de cele din manuscris. Traducerea este modernă; nu pretinde că reconstituie pronunția medievală. Identificați mai întâi „⁠Бѣ⁠” ca formă de verb veche. Apoi observați că expresia care exprimă autoritatea nu a fost tradusă literal. Traducerea folosește un adjectiv. Aceasta dezvăluie diferența dintre descifrare, interpretare și alegerea unei expresii moderne naturale. Și în textul bulgar modern, cuvântul, mai degrabă decât persoana care este discutată, este subiectul gramatical. Forma pronominală originală este redată ca „⁠му⁠”. Pentru a explica de ce, luați în considerare relația sa cu substantivul, mai degrabă decât să căutați o înlocuire mecanică a literelor. Păstrarea fiecărui cuvânt vechi în timp ce schimbați numai semnele nu va produce neapărat o traducere modernă. În sfârșit, comparați „⁠словото му беше властно⁠” și „⁠говореше с власт⁠”. A doua este o parafrază mai liberă: schimbă subiectul și îndreaptă atenția către vorbitor. Poate ajuta la explicarea sensului, dar reprezintă o decizie editorială diferită. Odată ce observați această distincție, puteți separa traducerea, modernizarea și comentariul.